Regula treimilor

    ”Regula treimilor” este poate cea mai cunoscută ”regulă” de compoziție fotografică și unul dintre primele lucruri pe care le invață un fotograf pentru a putea crea fotografii echilibrate și interesante.

    Cu toate acestea, vreau să punctez încă de acum că doar pentru simplul motiv că cineva nu respectă această regulă nu înseamnă că nu va avea compoziții bune și fotografii interesante. Gandiți-vă mai degrabă la un lucru de care să țineți cont în acele momente când aveți impresia că aveți un cadru oarecum plictisitor.   

     ”Regula treimilor” este o regulă de bază aplicată nu doar în fotografie, dar în majoritatea artelor vizuale, cum ar fi pictura sau desenul. Această regulă susține că o imagine poate fi împărțită în nouă părți egale prin două linii imaginare orizontale echidistante și două linii imaginare verticale echidistante. Cele patru puncte formate la intersecțiile acelor linii imaginare pot fi folosite la alinierea subiectului sau elementelor ce alcătuiesc compoziția fotografiei.

     Punctele de intersecție ale liniilor imaginare se mai numesc și puncte de forță, iar punctele de interes din fotografie nu trebuie să atingă neapărat una din liniile imaginare pentru a putea profita de regula treimilor. Partizanii acestei tehnici susțin că alinierea elementelor compoziției după această tehnică creează mai multă tensiune, energie și interes comparativ cu simpla centrare a subiectului sau a elementului în imagine. 

    Aplicarea regulii treimilor la fotografii este considerată de mulți ca un procedeu prin care acestea devin mult mai reușite estetic și cu un aspect profesionist. Regula treimilor se poate aplica prin aliniera subiectului sau elementelor din imagine cu liniile imaginare de ghidare, sau plasând orizontul pe linia orizontală de sus sau de jos în loc de linia orizontală centrală, sau permiţând caracteristicilor liniare să treacă dint-un careu în altul.


    În schimb mulţi fotografi recomandă tratarea oricărei reguli de compoziţie doar ca pe un simplu reper, de vreme ce se poate ajunge la mulţumire şi prin ignorarea uneia sau mai multor asemenea „reguli”.


    Regula treimilor a fost pusă pe hârtie pentru prima dată de John Thomas Smith în 1797. Concepția lui Smith era ca regula să se aplice mult mai general decât se aplică astăzi, el recomandă regula nu doar pentru împărțirea cadrului dar și pentru împărțirea linilor drepte, maselor sau grupurilor de oameni și nu numai. Pe de altă parte, el nu discută ideea, destul de comună astăzi, că punctele de intersecție ale liniilor sunt foarte puternice pentru compoziția finală.

    Regula este ceva foarte uzual și foarte nativ pentru unii fotografi, dar pentru cei care practică fotografia ca și hobby, sau chiar și unii profesioniști au nevoie de timp pentru a o stăpâni.
    Pentru a învăța cum să o folosim  ( sau când să o ocolim ) trebuie să avem în minte două întrebări:
    1. Care sunt punctele de interes ale compoziției ?
    2. Unde vreau să le așez?

    Încă o dată, rețineți că din ocolirea intenționată a acestei reguli pot rezulta niște poze de-a dreptul ”electrizante”, așa că de îndată ce stăpâniți această ”lege” începeți să experimentați.
    În încheiere, gândiți-vă la regula treimilior și atunci când editați fotografiile, pentru că softurile de editare foto oferă instrumentele necesare pentru îndreptarea sau decuparea fotografiilor.

    Am atașat și un exemplu de imagine prelucrată dupa regula treimilor, iar dacă mai aveți alte întrebări, sau nelamuriri, nu ezitați să mă contactați. 
    
    De asemenea, mă puteți găsi și pe Facebook la https://www.facebook.com/twentysevenphoto sau pe Instagram la https://www.instagram.com/photosbycozmin iar dacă v-a plăcut articolul, simțiți-vă liberi să distribuiți !






    


    

0 Comentarii